Sfințire pentru vedere

Înţelegeţi acum importanţa participării la sfinţirea unei biserici?

† Sfeștania (sfințirea casei)

Ne lămureşte atât de frumos cântarea: o dată cu sfinţirea construcţiei văzute, are loc şi sfinţirea sufletelor noastre, statornicindu-se legătura dintre biserica de zid, care este reprezentarea vizuală, arhitectonică, a Bisericii vii, formate din preoţi şi enoriaşii unei parohii sau comunităţi monahale. Am convingerea că fiecare dintre noi, măcar o dată-n viață, am participat la sfințire pentru vedere unei biserici.

Dacă nu ați izbutit până acum, vă îndemn să nu pregetați a gusta din bucuria și emoțiile inegalabile ale unei asemenea slujbe, de o rară frumusețe. După Dumnezeiasca Liturghie, cred că această sfântă oficiere este cea mai impresionantă şi mai plină de semnificaţii, agonisind clipe cereşti în sufletele participanţilor.

O astfel de trăire intensă am simțit duminica trecută, participând la slujba de resfinţire a bisericii Sfântul Ilie din Târgu Neamţ.

Zidită între de către negustorul Alexandru Teohari, s-a sfinţit în ziua Sfinţilor Trei Ierarhi,de însuşi Mitropolitul Moldovei de atunci, Veniamin Costachi. O altă resfinţire s-a făcut sfințire pentru vedere anulchiar în ziua hramului, de către Episcopul Adrian Hriţcu Botoşăneanul, în vremea când paroh era preotul profesor Constantin Mosor.

Un studiu al acestor cuvinte descoperă faptul că sfinţirea este purificarea inimii unei persoane — o dedicare lui Dumnezeu şi o eradicare a naturii păcatului. Atunci, o persoană sfântă şi sfinţită este acea persoană consacrată sau care este pusă de o parte pentru a-l sluji pe Dumnezeu, persoană care este curăţită de păcatul său şi de vechea natură păcătoasă. Originea doctrinei sfinţirii Învăţătura sfinţirii nu a început în Biserica Credinţei Apostolice.

Enoriaşii, adunați în jurul altarului de vară, şi-au unit rugăciunile întru bucuria împărtășirii aceluiași Duh Sfânt, coborât să sfințească artosele atent aşezate pentru slujba litiei.

Toate au decurs după cum Biserica a statornicit din veac.

Parcă la un semn, câțiva nori răzleți s-au adunat deasupra sfântului locaş pregatit să-şi primească veşmântul cel preafrumos al resfinţirii. Chiar la finele litiei, picături vesele de ploaie au început a dănţui prin văzduhul încă înmiresmat de aromele tămâiei binecuvântate.

Se simţea o apropiere fraternă între patronul spiritual şi mulţime. După binecuvântarea de sfârşit, poporul s-a aşezat cuminte la rând, aşteptând miruirea şi gustarea din litia Sfântului. Preoţii, alături de consilieri şi comitetul de organizare a sărbătorescului moment, cu multă băgare de seamă revizuiau, ultima oară, cele sfințire pentru vedere ceremoniei de a doua zi.

Clipa cea mare sosise. Dimineaţa, la revărsatul zorilor, aceiaşi harnici şi devotaţi slujitori ai Sfințire pentru vedere au purces către sfântul locaş, purtând pe chipurile lor emoţia, truda jertfelnică, dar şi bucuria lucrului împlinit. Biserica, aidoma unei preafrumoase mirese, aştepta clipa îmbăierii în lumina şi harul sfinţitor al Sfântului Duh.

Credincioşii, biserica cea vie, îngrijită cu dăruire de preoţii Vasile Ionesei şi Constantin Luca, umpluseră deja curtea locaşului consacrat. Sfinţirea bisericii nu era doar evenimentul preoţilor, ci şi al lor, al tuturor celor ce iubesc frumuseţea Casei lui Dumnezeu.

Flori, multe flori, aşezate cu dragoste, sporeau atmosfera de sărbătoare. Pe la ceasurile opt, clopotele bisericii Sfântul Ilie au vestit cetăţii începerea slujbei. Îndată a ajuns şi sfințire pentru vedere, întâmpinat de soborul de preoţi şi diaconi, dar şi de epitropul bisericii purtând sfințire pentru vedere colac frumos rumenit, închipuind curăţia sufletelor şi hărnicia celor ce trudeau aici: cler şi popor. Totul era pregătit: Preasfinţitul Episcop Calinic Botoşăneanul, cu o voce limpede şi caldă, a rostit binecuvântarea.

Priveam în jur: nu găsesc cuvinte potrivite să redau ceea ce am văzut şi simţit.

Un fior sfânt parcă străbătu mulţimea. După citirile vechi testamentare, începu ritualul înconjurării bisericii, însoţit de citirea celor trei pericope evanghelice, apoi stropirea cu aghiazmă şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a zidurilor exterioare ale sfântului locaş. Poate v-aţi întrebat: de ce sfinţirea unei biserici începe din exteriorul ei?

Ce este sfințirea? Care este definiția sfințirii creștine?

Aşadar, Dumnezeu se află prezent pretutindeni, dar cu precădere El ascultă şi vede pe cei ce Îl cheamă în rugăciune. A urmat apoi ritualul sfințire pentru vedere bisericii cu cele trei popasuri marcate tot de trei lecturi evanghelice. Fiecare fragment a fost ales pentru mesajul transmis.

Astfel, li se aminteşte celor prezenţi că biserica reprezintă locul în care oamenilor li se iartă păcatele pe pământ şi, ca atare, le sunt iertate şi în ceruri, pentru ca ei să dobândească mântuirea sau viaţa veşnică. În timp ce pierdem din vedere protoiereu Ion Dogaru binecuvânta cu aghiazmă, ierarhul a înmuiat miruitorul mare în aromatele sfințire pentru vedere de Duh Sfânt, însemnând în forma crucii zidurile cele sfințire pentru vedere ale locaşului, lucru repetat după fiecare evanghelie citită.

A doua lectură din Sfânta Evanghelie Luca 10, şi 11,făcută în dreptul sfântului altar, ne reaminteşte faptul că Domnul Hristos îi fericeşte pe cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, împlinindu-l în viaţa lor. Cu alte cuvinte, fericirea autentică în existenţa noastră pământeană constă în legătura omului cu Dumnezeu, prin ascultarea cuvântului divin şi împlinirea poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele, manifestată prin credinţă vie şi fapte bune.

A treia Evanghelie, citită în partea de miazănoapte, un fragment din Evanghelia de la Ioan capitolul 10, versetelene spune că Mântuitorul Iisus Hristos este Păstorul cel Bun, Care-Şi pune viaţa pentru oile Sale, iar celor ce Îl urmează pe El le dăruieşte viaţă veşnică.

Închinătorii au putut reţine mesajul că rostul de căpătâi al Bisericii în lumea pământeană este de a ne pregăti să devenim locatari ai Împărăţiei Cerurilor.

Urmat de soborul sfinţiţilor slujitori, arhiereul a purces apoi la rânduiala sfinţirii altarului şi a Sfintei Mese, la care au asistat şi oficialităţile locale, alături de credincioşi. Toţi au trăit cu evlavie întreaga procesiune, având în centrul ei aşezarea în piciorul Sfintei Mese a unei părticele din moaştele unui sfânt mucenic, dar şi a hrisovului de sfinţire.

• [] Sfintirea Deplina Booklet
• Pierderea temporară a vederii
• Metode de tratament progresive ale miopiei
• Sfeștania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfințirea cea mică a apei.

Dar, oare, de ce la astfel de slujbe se folosesc doar fragmente din trupurile martirilor? În primul rând, pentru a aminti că multe dintre primele biserici creştine s-au construit pe mormintele acestora, dar şi spre a se evidenţia că există o legătură între dragostea lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, şi cea a mucenicilor, care L-au iubit pe Dulcele Răscumpărător mai mult decât propria existenţă.

• Ce este sfințirea? Care este definiția sfințirii creștine?
• Exercițiu pentru a îmbunătăți vederea cu minus
• Miopie inferioară
• Ce este sfințirea?

Am observat lacrimi pe chipul câtorva participanţi. Cum să nu fii impresionat asistând la pregătirea sfântului prestol, unde Se va jertfi în chip nesângeros, de atâtea şi atâtea ori, Mântuitorul nostru?

Sfinţirea unei biserici, revarsare de lumină şi har

După aşezarea sigiliului arhieresc şi înveşmântarea Sfintei Mese, a urmat sfinţirea bisericii în interior, tot cu apă sfinţită şi cu Sfântul şi Marele Mir. Cei prezenţi au fost stropiţi şi binecuvântaţi cu aghiazma în care s-au turnat multe aromate, simbol al bunei miresme a harului Duhului Sfânt. Iarăşi revărsare de har!

Este bine ca Sfeştania să se facă în zi de post, deoarece este o slujbă de curăţire, de spălare, dar şi pentru faptul că cel care solicită săvârşirea Sfeştaniei trebuie să se pregătească prin post şi rugăciune. Dacă nu se poate mai des, se face Sfeştanie în casă, cel puţin o dată pe an. Se obişnuieşte ca după ce a fost un deces în casă, la câteva zile după înmormântare, să se săvârşească această slujbă deoarece creştinul simte nevoia resfinţirii şi binecuvântării casei, nu pentru că cel decedat ar fi întinat în vreun fel locul, ci pentru alungarea întristării şi dobândirea nădejdii. Cu atât mai mult, trebuie să se săvârşească Sfeştanie în casa sau sfințire pentru vedere locul în care s-a comis un omor sau o altă fărădelege avort, încercare de sinucidere, vărsare de sânge, molimă, întâmplare rea sau accidente de orice fel etc. Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştanie în casă, trebuie să ştie cum trebuie să se pregătească pentru aceasta, având în vedere cele de mai jos.

Ne lămureşte atât de frumos cântarea: o dată cu sfinţirea construcţiei văzute, are loc şi sfinţirea sufletelor noastre, statornicindu-se legătura dintre biserica de zid, care este reprezentarea vizuală, arhitectonică, a Bisericii vii, formate din preoţi şi enoriaşii unei parohii.

După ce toate s-au încheiat în bună rânduială, soborul s-a îndreptat spre altarul de sfințire pentru vedere, unde sărbătoarea a continuat cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii arhiereşti.

La finele ei, Preasfinţitul Calinic a rostit un bogat şi frumos cuvânt de învăţătură, reliefând rolul şi rostul profeţilor în iconomia mântuirii neamului omenesc, dar şi nevoia cunoaşterii mai intense a cuvântului dumnezeiesc, spre a ne feri de falşii prooroci.

În concluzie, sfinţirea sau resfinţirea unei biserici constituie una din cele mai impresionante şi mai emoţionate rânduieli bisericeşti, ce aduce peste zidurile cele noi ori înnoite, dar şi peste credincioşi, harul sfânt şi sfinţitor, făcându-ne părtaşi unei negrăite bucurii duhovniceşti.